Diane's P.O.V.

- Cleo, deschide usa! striga Niall pentru a mia oara, dand cu pumnul in obiectul de lemn care il despartea de iubita lui.

Nimic. In spatele usii, liniste.
Dupa inca trei sau patru tentative de a o face pe bruneta sa vorbeasca sau macar sa deschida usa, Niall se lasa sa alunece la pamant, injurand incet, printre dinti, in timp ce eu, in picioare si cu bratele incrucisate peste piept ma gandeam la ce tactica sa adopt.

- Diane, am gresit cu ceva? chitai Niall de pe jos, ridicandu-si ochii inspre mine.

Am ridicat din umeri. Cleo probabil trecea printr-o pasa proasta. Nu stiu exact care era faza cu ea si Niall, dar stiam mai mult ca sigur ca o ranise faptul ca eu si Sam tinuseram un secret fata de ea.

- Nu stiu, Niall... mi-am trecut mana prin par, incercand sa ma gandesc la ce sa ii zic blondului. Nu stiu, am repetat. Incearca sa faci ceva pentru ea... ceva dragut si romantic.

- Cum sa fac ceva dragut si romantic pentru ea, daca ea nici macar nu deschide usa? prostesta el.

- Nu stiu. am spus, simtimd cum imi pierd rabdarea. Tu esti iubitul ei, nu eu.

- Uf... pariez ca Romeo si Julieta nu aveau atatea probleme. mormai el suparat.

- Nuuu... nu era nici un obstacol intre ei... am comentat eu sarcastica. Doar niste familii care se urau, un pumnal si putin otrava. Happyending-ul perfect.

Niall ma privi absent.

- Ai citit Romeo si Julieta, nu? l-am intrebat, ridicand o spranceana.

- Nu, dar am vazut filmul cu Leonardo DiCaprio. spuse cu cea mai serioasa fața posibila.

- Si te mai intrebi de ce nu vorbeste Cleo cu tine. am pufnit eu. E cartea ei preferata si tu nici macar n-ai sters-o de praf!

- N-am sters-o de praf pe Cleo? Cleo nu e prafuita. ma privi el contrariat.

- Nu pe Cleo, CARTEA! aproape ca am tipat la el.

Niall incepu sa chicoteasca.

- Bine inteles ca nu o sterg eu de praf! avem menajera pentru asta.

Am simtit cum ma enervez si mi-am zis ca, daca mai spune ceva probabil o sa il strang de gat. Am inchis ochii si am inspirat lung de cateva ori, iar cand i-am deschis la loc, l-am privit fix pe Niall.

- Acum te ridici, te duci si cauti nenorocita aia de carte si o citesti. am murmurat printre dinti.

Vazand ca ma priveste nedumerit, am adaugat:

- Poate iti vine vreo idee romantica de acolo.

La asta, chipul i s-a luminat de un zambet si, ridicandu-se, a inceput sa se indrepte inspre scari.

Ramasa in sfarsit singura, am simtit ca pot sa imi adun gandurile, ca sa ma gandesc cum sa pun problema cu Cleo. Cand am privit din nou spre usa, mi-am dat seama ca in timpul in care eu ma certasem cu Niall, aceasta se intredeschisese, asa ca am impins-o incet si am intrat in camera.

Era intuneric, iar Cleo statea pe jos, cu spatele lipit de peretele de langa usa. Cand m-a vazut, un zambet trist i-a fluturat pe buze.

- Sper sa nu aleaga scena cu pumnalul. a comentat ea.

Nedumerita, m-am holbat la ea, apoi, dandu-mi seama ca a putut auzi conversatia mea cu Niall prin crapatura usii am inceput sa rad, intelegand in sfarsit despre ce era vorba.

- Nu rade, ca ar fi in stare, ma ameninta ea cu degetul.

- Cred ca daca ar fi dupa el, ar alege scena cu noapte nuntii. am zis eu, crezand ca replica mea ar putea-o amuza pe Cleo, intr-o incercare de a destinde atmosfera.

Spre surprinderea mea, in loc sa o faca sa rada, o facu sa se incrunte si sa-si muste buza, apoi, ridicandu-se de pe jos se duse la fereastra acoperita de jaluzezle si isi strecura nasul printre ele.

- De ce noapte nuntii? De ce nu ziua? murmura ea. Bine inteles ca ar prefera noaptea... fara angajamente, fara sa trebuiasca sa admita ca ar avea vreo legatura cu mine. Sigur, prefera noaptea. Noaptea eu si ziua... si ziua cine?

Pe masura ce vorbise, intensitatea vocii ii crescuse, iar ultimele ei cuvinte ajunsesera sa sune ca un strigat. M-am uitat la ea inmarmurita.

- Pentru numele lui Dumnezeu, Cleo, calmeaza-te! Esti mult prea mare pentru o criza adolescentina si mult prea tanara pentru o criza a varstei mijlocii asa ca aduna-te! m-am rastit la ea.

S-a intors brusc inspre mine.

- Tie iti e usor sa vorbesti. Tie, careia Sam ii spune secrete pe care aparent nu se increde sa mi le zica mie. Tie, pe care Harry te adora si te soarbe din priviri. Tu nu ai nici o grija. Care e cea mai mare problema a ta in momentul asta? Haide, spune. ma intreba ea, impungandu-ma acuzator cu degetul in piept.

- Tu. i-am zis repede, apucand-o de maini.

Isi mari ochii, incruntandu-se, apoi izbucni intr-un ras nervos.

- Asa, deci eu sunt o problema, concise ea sec, asezandu-se pe pat si eliberandu-si mainile din stransoarea mea.

M-am asezat si eu langa ea, si i-am luat din nou mainile intr-ale mele.

- Nu, Cleo. Voiam sa zic ca ma ingrijorezi. Ca nu mai inteleg ce se intampla cu tine in ultima perioada. Ce s-a intamplat?

Bruneta ma privi sec cateva clipe, apoi ofta.

- Am gasit un inel in geaca lui Niall. incepu ea.

Am scos un chitait, ridicandu-mi colturile gurii intr-un zambet.

- Si de asta esti asa? Esti stresata ca iti va cere sa te logodesti? Te deranjeaza presiunea? am intrebat-o, stiind cum se simte. Asa ma simtisem si eu cand ma ceruse Harry de fata cu parintii mei si cu toti ceilalti. Stii ca Niall nu te va forta sa faci nimic daca nu vrei, am adaugat.

- Tocmai asta e problema, Diane. ofta ea. Am gasit cutiuta acum 5 luni.

Gura mea forma un "o" perfect, lasand sa se vada surpriza.

- Nu pot sa nu ma intreb daca era pentru mine sau nu. Daca era pentru mine, de ce nu mi l-a mai dat? Am facut ceva gresit? Sau si-a dat seama ca vrea altceva si nu stie cum sa-mi zica? Sau nu vede nici un viitor pentru noi? Sau e pur si simplu pentru o alta fata pe care a intalnit-o de curand?

- Stai, tu crezi ca Niall te inseala? am intrerupt-o eu pufnind. Ideea era atat de absurda incat aproape ca-mi venea sa izbucnesc in ras dar, stiind ca ar enerva-o si mai tare m-am abtinut.

Se uita la mine ridicand din umeri.

- Vezi vreo alta explicatie logica?

- Cleo, trebuie sa fii nebuna sa gandesti asa ceva. I se citesc pe fata sentimentele pentru tine. E pur si simplu un cartof indragostit pana peste urechi. Un cartof copt si moale care nu e in stare sa faca inca urmatorul pas, dar totusi un cartof indragostit. Te iubeste, Cleo. am insistat, accentuand ultima propozitie.

- Un cartof copt? intreba ea, zambind putin.

- Un cartof copt care se teme sa nu ajunga piure, si exact asta o sa ajunga daca imi mai supara prietena, am declarat eu, foarte mandra de comparatia gasita, apoi am izbucnit amandoua in ras.

Cleo si-a lasat capul pe umarul meu, iar eu am cuprins-o intr-o imbratisare in timp ce ea, incet-incet, incepea sa isi mai revina din starea aceea de supararea si nervi care o cuprinsese.

- Ma bucur ca esti aici, mi-a soptit ea.

- Mereu voi fi aici, am subliniat eu, apoi, un zgomot ca de pietricele s-a auzit in geam.

Cleo si-a ridicat rapid capul.

Din nou, acelasi zgomot de pietricica s-a auzit in geam, si apoi vocea lui Liam care striga enervat.

- Daca mai arunci mult cu pietre, o sa spargi geamul!

Curioase, ne-am apropiat amandoua de fereastra.

Buna, pişcoței!
Stiu ca nu am mai postat de un car de ani. Gosh, de anul trecut. Si stiu ca nimic din ce as zice nu m-ar putea scuza. Am incercat totusi sa fac ceva mai lung capitolul, nu stiu, poate constiinta mea vinovata a incercat sa se revanseze macar asa, putin. Nu stiu daca inca va mai intereseaza povestea; probabil ca nu, pentru ca am intarziat mult. Si poate ca ar trebui sa o sterg, dar nu pot. Asa ca m-am hotarat sa o continui, si sa incerc sa postez regulat.

Cine credeti ca arunca cu pietre in geam?

Daca inca mai cititi, daca inca va mai place, m-as bucura sa va aud parerile. Imi e dor de comentariile voastre. Also, imi cer scuze in avans pentru eventualele litere mancate.

Kisses&Hugs
CarrotBoss