Cornelia deschise ochii si incerca sa isi aminteasca de ce avusese o noapte atat de agitata. Sub ea, patul parea la fel de moale ca de obicei, iar lumina slaba care intra pe geam era exact cum trebuia sa fie intr-o prima zi de liceu. Se freca la ochi si se intinse cascand, trosnindu-si muschii. Apoi brusc, ca o rafala rece, amintirea zilei precedente o lovi din plin, facand-o sa cada fara vlaga pe perna. Isi aminti cu stupoare povestea, Ordinul, elementele, cum iesise ea impleticit din incapere; totul parea atat de incetosat si atat de clar in acelasi timp. Nici nu mai stia cum reusise sa iasa, cum se urcase in taxi sau cum ajunsese acasa. Isi amintea in schimb ca se trantise pe canapea si statuse acolo, lipsita de orice urma de vointa, uitandu-se la tavanul alb si ascultand linistea. La un moment dat, o sunase Sarah, iar soneria i se paruse prea zgomotoasa, ca o chemare la viata pe care o auzea de undeva de pe fundul unui mormant adanc. Intinsese mana dupa el, si o mica parte din ea isi dorise sa ii raspunda, sa planga la telefon, sa ii spuna tot, sa caute in ea intelegerea pe care nu o putea gasi in propria persoana si sa tanjeasca dupa imbratisarea ei. Insa mana i se opri in aer si cazu inapoi, pe covor, lasnd soneria sa cresteze in continuare tacerea. Adormise pe canapea, iar visele ii fura agitate, pline cu maini scheletice pe care atarna inele grele, masive, impodobite cu fel de fel de pietre in nuanțe sclipitoare de rosu, crengi groase si vestejite care par sa prinda viata si iepuri care fug cu siraguri de perle intre dinti. Cand se trezi in toiul noptii reusi sa se adune cat sa mearga la baie si sa isi arunce apa rece pe fata, apoi, aruncand o ultima privire canapelei, o abandona pentru patul ei, mai mare, mai moale si poate fara cosmaruri, si dormi neintoarsa pana dimineata. Se gandi ca nu auzise alarma sunand si pipaind pe noptiera isi gasi iPhone-ul. Printre gene se uita la ceas, si vazu ca mai avea 20 de minute de somn, dar gandindu-se la visele care o bantuisera in ultimul timp, prefera sa isi dea jos picioarele din pat si sa se ridice. Abia se uita la apelurile nepreluate pe care le avea de la Sarah, de la mama ei si de la cativa dintre minionii ei care probabil se simtisera pierduti fara orientarea si sfaturile ei pentru tinuta de deschidere. Tinuta de deschidere.... La naiba!

Isi dadu prea tarziu seama ca nu avusese timp sa isi pregateasca hainele pentru deschidere si asta o mobiliza. Intr-o secunda uita de diamante si de plante si de tot, re devenind vechea Cornelia si, revigorata, se posta in fata șifonierului, gata sa straluceasca. O ora mai tarziu era gata, multumind instinctelor ei interne ca se trezise cu 20 de minute mai devreme. Menajera ii pregatise deja cafeaua cu caramel, iar soferul astepta in fata usii. Mai arunca o privire in oglinda si, impingand in cel mai indepartat colt al mintii si cea mai mica urma de gand despre toate intamplarile paranormale, iesi increzatoare pe usa. Gata cu toate prostiile. Redevenise Cornelia, iar orice alt episod care includea orice fel de problema care nu era cauzata de un dres rupt sau o camasa fara cizme asortate, nu avea ce cauta in viata ei.

Nate impinse usa si intra in liceu, scanand privelistea din jurul lui. Toata ceremonia de deschidere i se paruse grozav de plictisitoare, dar se multumise sa stea tacut in scaun, uitandu-se prin multime dupa Chris si Nina. Stia ca urma sa ii vada prin liceu. Stia ca ei urmau sa arate probabil la fel de obositi ca el, cu cercane si cu atentia intinsa la maxim, asteptand parca din moment in moment sa ia foc locul, sa cuprinda scaunele asezate in curtea liceului si sa inghita vieti nevinovate. Isi scutura capul, frecandu-si cu o mana tampla. Nu, asta era cosmarul lui, nu al lor. Dar si ei le aveau pe ale lor, iar Nate se gandi ca macar cu al lui ajunsese sa se obisnuiasca. I se paru ca vede o sclipire rosiatica cu sase randuri mai in fata in timp ce directorul isi incheia discursul, dar se dovedi a fi doar unghiile excesiv de acoperite de sclipici ale unei fete satene, care batea nerabdatoare in ecranul unui telefon, iar Nate nu se putu opri din a-si aminti de Amalia. Cand ceremonia se termina, se ridica rapid, ușurat ca poate începe sa umble prin multime, cresacandu-si șansele de a se întâlni cu Chris și Nina. O vazu la un moment dat pe Löise, zâmbind larg și ascultand ce zice o fata scunda. În ciuda zâmbetului și a expresiei care se voia atenta și senina, cearcănele de sub ochi o dădeau de gol, dovedindu-i lui Nate ca, la fel ca el, evenimentele ciudate avuseseră un impact mare asupra ei. Vru sa să îndrepte înspre ea; nu mai suporta furnicarul uman care îl înconjura, însă o mana i se încleșta pe brat, făcându-l sa se intoarca brusc.

- Hey! Ușor, nu te bag în duba, și-a retras Nina repede mana.

Nate clipi puțin și dadu din cap într-un gest de salut.

- Scuze. Sunt cam încordat.

- Cred ca toți suntem, ofta roșcata, făcându-și loc cu coatele prin multime și făcându-i semn lui Nate sa o urmeze.

- Unde mergem?

- L-am lăsat pe Chris lângă poarta sa ne aștepte; nici unul dintre noi nu avea chef de un tur al liceului. Dacă era după mine nu veneam nici la ceremonia asta idioata. În plus, avem de vorbit.

Nate nu protesta și merse în continuare după ea.

***

Cornelia se străduia sa fie atenta la ce ii povestea Lucy, dar gândurile se tot rastalmaceau în mintea ei, facand povestea prietenei ei sa para inteligibila. Cand aceasta făcu o pauza, Cornelia aproba repede din cap, presupunând ca ii fusese pusa o întrebare, iar Lucy continua mulțumită, crezând ca o fascina relatarea ei pe Cornelia.

- Ah, aici erai!

Sarah aparu lângă Lucy, iar Corneliei ii fura brusc mult mai ușor sa se concentreze pe povestea prietenei ei.

- Sarah, buna! o saluta.

- Te-am sunat aseară.  Mi-am făcut griji când n-ai răspuns.  ii zise ea. S-a întâmplat ceva?

Cornelia clatină repede din cap.

- Nu, nu. De ce ai crede ca s-a întâmplat ceva? Am avut doar o sesiune prea lunga de masaj și m-am culcat. Știi cum trebuie sa fie; totul perfect pentru prima zi! zâmbi, incercand sa para confidenta, dar Sarah ridica dintr-o spranceana, însă nu zise nimic.

Amy se apropie de ele, la brat cu sora ei geamana, Janice, susotind intre ele cu expresii încantate.

- Doamne, Corny, nu o sa iti vina sa crezi, începu Amy când se apropie destul de grupul celor trei fete.

- Tocmai l-am văzut pe Byron carand un buchet de trandafiri rosii imens.

- Ce ai făcut pentru ei, sunt absolut superbi!

- Sa nu imi zici ca asta era motivul pentru care n-ai răspuns aseară, se alătură repede Lucy discuției.

- Stai, tu și Byron ați făcut-o, nu? chitai Janice.

- Și acum el îți aduce cate un trandafir pentru fiecare secunda de fericire, adaugă repede Amy, în timp ce Cornelia izbucni în ras.

Sarah era singura care privea conversația cu o figura neutra, refuzând sa ia parte la ea. Corneliei, pe de alta parte, i se părea atât de absurd încât nu se putu abține sa nu rada, dar se hotărî sa nu nege. Era prea amuzant ca sa intervină.  Asa ca se scuza cu un zâmbet imens pe buze și pleca să-și caute iubitul. Oamenii se dădeau la o parte din calea ei, iar în mulțime i se paru ca o zărește pe Nina , însă prefera sa se uite în direcția opusa. Lângă terenul de basket, cu imensul buchet în mana, Byron stătea cu spatele la ea, discutând cu cineva. Se apropie încet și, acoperindu-i ochii cu palmele, se lipi de el.

- Ghici cine e, ii șopti la ureche.

- Cornelia?

Bayton clipi surprins și se întoarse înspre ea. În spatele lui, privindu-i puțin încurcată, Cornelia o zări pe Löise, zâmbindu-i nesigură.

- Ce faci aici? o întreba Byron, desprinzandu-se din imbratisarea ei.

Cornelia refuza sa lase micile împunsaturi de gelozie sa o deranjeze și ii zâmbi fermecător.

- Am auzit de minunatul meu iubit și de minunatul sau buchet de trandafiri și am hotărât sa iti scurtez chinul și sa vin sa îl iau înainte sa creadă tot liceul ca te-ai înmuiat prea tare.

El o privire încurcat.

- Ahm, Cornelia, nu ai dat nici un semn toată vara și... am crezut ca.... am zis ca... si... Ahm, florile nu sunt pentru tine si... ahm...

Byron isi lasa propozitia neterminata, scarpinanandu-si cu mana libera ceafa și uitandu-se la ea încurcat și puțin stânjenit. Cornelia, pe de alta parte, ridica o spranceana și se uita la Löise, pufnind.

Bine... deci Byron avea de gând sa o dea pentru o...o... o....

Cornelia se uita la Löise care, la fel de roșie ca o căpșuna incerca sa găsească interesant asfaltul curții, analizandu-l atat de intens, încât ai fi zis ca este o raritate nemaivăzuta în Franța. Parea sa se simta inconfortabil cu pozitia in care se gasea, iar Cornelia refuza sa mai gaseasca un apelativ. In schimb, zambi dulce si se apropie de Byron, ignorand-o complet pe tanara frantuzoaica.

- Am inteles. Totul se termina intre noi, acum.

Byron o privi naucit.

- Dar era deja de mult gata.

Cornelia ridica din umeri si constientiza pentru prima data in ultimele cateva luni ca el avea dreptate. Incetase de mult sa mai aiba sentimente pentru el.

- Da, asa e.

Si intorcandu-se pe calcaie, se indeparta de cei doi, constienta de spectacolul pe care il oferea celor din jur. Numai de n-ar fi avut buchetul ala de trandafiri pentru Löise ... Buchetul ala o deranja teribil, iar pentru un moment, toata ura ei se concentra asupra nevinovatelor flori. Un murmur de surpriza si uimire strabatu multimea din jurul ei, iar ea se intoarse si constata surprinsa ca ceea ce tinea acum Byron erau niste uscaciuni, ramasitele a ceea ce fusese candva un impresionant manunchi de trandafiri.
Cornelia aproape ca izbucni in ras.

Na ca a ajutat-o si pe ea cu ceva nenorocita aia de putere.

Si uitandu-se la degetele ei lungi si albe constata surprinsa ca parca nu mai ura asa tare ideea de magie, insa isi scutura capul distrata. Nu, asta era doar bucuria rautacioasa ca nici o alta fata nu se va bucura de atentia pe care ar fi putut sa o primeasca ea.

La fel cum le lasase, fetele o asteptau cu rasuflarea taiata.

- Tocmai te-ai certat cu Byron?!?

- Tocmai m-am despartit de Byron, sublinie blonda.

Sarah ridica surprinsa din sprancene, in timp ce celelalte se uitara sceptice la ea.

- Si acum, fara el, cu cine mai mergi la bal? Ai nevoie de un rege.... ii atrase Amy atentia.

Cornelia pufni. Avea dreptate, dar nu avea de gand sa recunoasca. Asa ca facu primul lucru care ii trecu prin minte: minti.

- Nu fii naiva, scumpo, raspunse ea, apasand pe ultimul cuvant. Bine inteles ca am pe cineva.

- Aiurea. Sa nu-mi zici ca ti-ai gasit pe cineva in astea cinci secunde de cand tu si Byron ati terminat-o. Si apropos, cine e fata pentru care te-a lasat? intreba ea mai departe, cu o malitiozitate in vocea plina de venin.

Janice si Lucy priveau conversatia ca pe un meci de ping pong, nestiind cui sa-i ia partea.

- In primul rand, sublinie Cornelia, nu el m-a lasat. In al doilea rand, fata e Löise Desiree si s-a transferat din Franta. Si in al treilea rând, cinci secunde mi-ar fi de ajuns sa gasesc pe cineva. Spre deosebire de altii carora le ia o viata...

Amy rosi, prinzand aluzia, dar nu se lasa mai prejos.

- A, da? Atunci pe cine a fermecat, Alteta Voastra? intreba in badjocura.

Chiar atunci, strecurandu-se pe langa ei, Chris, Nina si Nate se indreptau spre iesire.

- Pe el.

Toate cele patru isi indreptara atentia catre Nathaniel, iar Cornelia zambi triumfator la vederea expresiilor lor de surpriza si soc admirativ. Ca sa isi faca inteleasa pozitia, Cornelia flutura din mana spre cei trei. Nina o saluta din cap, Chris aproape ca se ineca de surpiza ca este bagat in seama de o fata iar Nate ranji spre ea in stilul lui caracteristic si fermecator si ii facu cu ochiul, indreptandu-se spre ea.

- Te lauzi cu mine? intreba el, vazand cu ce priviri absente il privesc prietenele blondei, iar Cornelia ranji si ea.

Se apropie de el si il imbratisa, soptindu-i la ureche.

- Aproba tot ce zic eu, sau te leg de un copac si pun ratele pe tine, ii sopti ea la ureche.

Nate scoase un sunet slab si jos de ras.

- Ai uitat cum pot incinge eu lucrurile?

- Sub nici o forma, baby.

Ii facu cu ochiul apoi se uita iar la prietenele ei.

- Ma scuzati, dar eu si Nate avem planuri.

Si facandu-le gratios din mana, il trase pe Nate dupa ea spre Nina si Chris.

IMI PARE SUUUUUUPER RAU  CA MI-A LUAT JUMA' DE VIATA SA POSTEZ. A inceput liceul si am avut o gramada de lucruri de facut puah, groaznic. Am si facut alergie la scoala, dar mama se incapataneaza sa ii spuna raceala, deci n-am nici o sansa sa scap si sa mai profit de cateva zile pe acasa.

Sper ca v-a placut macar putin, chiar daca nu a fost cine stie ce picanterie capitolul asta.

SPOILER alert. O sa apara un kind of triunghi amoros. Cine ghiceste prima din cine e format, are dedicatie la capitolul asta.

XOXO

CarrotBoss

P.S. De acum o sa postez o data pe saptamana, cel mai probabil sambata sau duminica.

P.S. 2 La voi cum e cu inceputul de liceu/scoala?