New York, S.U.A

Cornelia se ridica in cot si intinse mana spre noptiera, cautandu-si telefonul. Mana ei bâjbâi prin aer, pana se lovi de ceva tare, impactul facand-o sa cada la loc, intinsa.

- Au! se auzi o voce de langa.

Glasul acela o trezi pe Cornelia asa cum nu reusise alarma de la telefon. Deschizand ochii si incercand sa se lupte cu lumina care tasnea prin crapaturile draperiei, se holba la prietena ei, care isi freca suparata fruntea.

- Scuze, murmura blonda, dandu-si picioarele jos din pat si cautandu-si papuceii de casa.

- Nu-i nimic, ii raspunse Sarah, ridicandu-se si ea in fund. Isi trecu mana prin parul cafeniu, incercand sa-l potoleasca, apoi se uita spre Cornelia, care tocmai se ridicase cu totul din pat, si incepuse sa isi descheie incet, unul cate unul, nasturii de la bluza de pijama. Una dintre suvitele ei blonde se desprinsese din coada si reusise sa se agate de unul dintre nasturi, facand-o pe Cornelia sa traga ursuza de el, incercand sa scape de bluza.

Zambind, Sarah se dadu jos si ea din pat, si se apropie de prietena ei.

- Lasa-ma pe mine, ii sopti, apucandu-i incet mainile, si apoi nasturele, incercand sa il elibereze din stransoarea suvitei.

Cornelia o privi gales, printre gene. Sarah isi indreptase toata atentia in rasucirea si rotirea parului in jurul nasturelui, iar razele palide ale diminetii care ii bateau fix in fata, ii faceau ochii ciocolatii sa para de culoarea mierii.

- Gata! spuse ea zambind si deschizand si ultimul nasture, lasand sa se intrevada o bustiera subtire, dantelata.

Isi ridica ochii cu mandrie spre prietena ei si ii surprinse privirea. Pentru o clipa, ramsera asa, ochi in ochi, privindu-se reciproc apoi, intr-un impuls, Cornelia se apleca si isi lipi buzele de ale ei. Erau moi si aveau gust de cirese si scortisoara si inca ceva... aveau acel gust propriu, usor dulceag si era pur si simplu gustul ei, era pur si simplu Sarah. Sarutul lor era usor, fara nimic animalic sau pasional; parea mai mult timid, semana mai mult cu o sete de cunoastere si experimentare.

Se desprinsera incet, cand simtira ca ramasesera fara aer si mai ramasera asa o secunda, privindu-se, apoi Cornelia se intoarse si isi culese de pe podea sutienul negru pe care il aruncase atat de neglijent cu o seara inainte.

- Cornelia... incepu Sarah, dar blonda paru sa o ignore, asa ca aceasta mai facu o incercare. Cornelia...

- Stii cumva unde mi-am lasat jacheta de piele? Sunt destul de sigura ca n-am purtat-o ieri. Si daca nu o gasesc, nu am cum sa imi iau fusta mindi de la Clary's. o intrerupse aceasta grabita, deschizand si inchizand sertare la intamplare.

- Ai verificat in garderob? ii raspunse bruneta plictisita, trantindu-se pe pat. Stia ca nu avea nici un sens sa incerce sa mai vorbeasca acum cu Cornelia. Daca ea decisese ca nu o va asculta si ca nu vor purta acea conversatie acum, atunci asa era. O cunostea prea bine ca sa se indoiasca de acest aspect.

Cornelia gasise jacheta si se strecurase in baie, cu alte cateva haine.

Si chiar daca ar fi vrut sa vorbeasca acum, ce i-ar fi putut zice Sarah? Ce i-ar fi putut cere? Sa se desparta de Byron ca sa fie cu ea? Sa faca relatia publica la liceu? Cornelia mai degraba ar fi murit decat sa-si piarda coroana. Ea era Regina Albina a liceului, iar toate celelalte adolescente roiau in jurul ei ca niste mici insecte lipsite de importanta. Se tarau ca niste larve la picioarele ei. Caci ea era suverana si un gest al ei insemna o porunca regala. Dar la fel cum venise, puterea ei de netagaduit putea fi luata. Sa accepte o relatie cu o alta fata si sa declare asta in fata tuturor, ar fi insemnat pierderea intregii ei pozitii sociale. Ar fi marcat caderea unui imperiu, Imperiul Corneliei. Nu, nu ii putea cere nici unul din lucrurile astea. Sarah insasi le considera importante. Chiar daca colegele ei stiau ca ea are o preferinta aparte pentru fete, nici una nu o vazuse vreodata cu vreo fata, si de aceea, daca la inceput fusese izolata, prin bunavointa Corneliei fusese acceptata si intordusa incet incet in nucleul elitei liceul St Constance. Daca la inceput celelalte eleve inca o priveau cu o spranceana ridicata, acum, prin apropierea ei de Cornelia pareau sa o urasca si mai tare, fiecare dintre ele simtindu-se ranita in orgoliu ca o fata ca ea, o intrusa, reusise sa le fure pozitia de cea mai buna prietena a reginei. Fara sa vrea, surprinsese o discutie intre Cornelia si Amy, in toaleta fetelor. Ascunsa de privirile celor doua in spatele usii, printr-o crapatura Sarah putea vedea si auzi tot. Revoltata de statulul pe care Amy simtea ca incepea sa-l piarda, o oprise pe Cornelia cand aceasta voise sa paraseasca baia.
" Cum poti sa fii prietena unei persoane bolnave ca Sarah. Pentru ca trebuie sa fii bolnav ca sa poti sa iti indesi limba pe gatul cuiva de acelasi sex cu tine." tipase la ea Amy. Cornelia o strafulgerase cu privirea. Scurt si fara vreun suras incurajator o analiza din cap pana in picioare. Probabil ca se gandea cat de important era suportul lui Amy, apoi, hotarandu-se ca era destul de important cat sa nu isi poata revarsa toata mania asupra ei, ridica din umeri. " Atata timp cat nu o vezi indesandu-si limba pe gatul cuiva de acelasi sex cu tine" o cita ea pe Amy " cred ca poti ignora zvonurile la adresa ei." Cu asta, iesise din baie fara alte incercari din partea lui Amy de a o mai retine.
La inceput, cuvintele Corneliei o durusera, insa chiar in acea seara, cand Cornelia o chemase pentru prima oara la ea acasa pentru un proiect la istorie, Sarah fusese cu totul fascinata de blonda. Acasa, in lipsa stresului constant al popularitatii, era cu totul alta. Si se sarutasera. Cand o vazuse uitandu-se la ea, cu ochii ei verzi, mari, nu putuse sa nu o sarute. In momentul acela i se paruse cel mai firesc lucru. Iar faptul ca ea ii raspunsese... ei bine, fusese divin.

Cand Cornelia iesi din baie, era deja gata pentru o noua zi. Arata la fel de superb ca de fiecare data. Isi impletise parul auriu intr-un spic si avusese grija sa aleaga o fusta care sa ii puna in evidenta talia si picioarele. Machiajul era aplicat frumos, fara axagerari, chiar daca, in opinia lui Sarah ea era la fel de frumoasa si fara machiaj. Ii zambi, gandindu-se la ce ar fi putut sa-i zica intr-o eventuala conversatie.
" Trebuie sa incetezi sa ma saruti intamplator." isi zise asta in minte, incercand sa sune convingator. Dar adevarul era ca ii placeau aceste saruturi "intamplatoare". Erau catifelate si moi si tandre. Aveau o finete pe care Sarah nu o mai gasise la nici una din prietenele ei anterioare. Cornelia era altfel, era diferita. Emana energie si atragea ca un magnet.

- Daca nu te imbraci repede, o sa intarziem, o smulse blonda din visare.

Pentru urmatoarele cateva minute, cat se pregati Sarah, Cornelia isi aduna de prin camera cartile, pe care si le indesa in geanta pe care urma sa o ia cu ea la liceu. Se uita o secunda inspre usa de la baie unde disparuse Sarah, incercand sa se gandeasca la ce naiba tocmai se intamplase. Iar. Nu putea pricepe cum o facea fata aceea sa actioneze atat de impulsiv si nesabuit. Nu se mai simtise niciodata atrasa de o fata. Pana acum. Sarah o fascinase si o acaparase. Daca ii usurase ascensiunea in elita licceului, o facuse doar din interese proprii. Simtise nevoia sa o cunoasca, sa o aiba aproape. Sarah stia cum sa iasa in evidenta fara sa se straduiasca. Stia sa fascineze. Si de aceea o si luase Cornelia pe langa ea. La inceput, fusese doar o prietenie puternica. Insa lucrurile incepusera sa se complice. Sarah era gay. Toata lumea stia asta, iar asta nu fusese niciodata o piedica in prietenia lor. Era ca si cum s-ar fi sustinut ca un baiat si o fata nu ar putea fi bff, fara sa se ajunga la o relatie. Si totusi, avand in vedere atractia inexplicabila pe care Cornelia ajunsese sa o simta acum pentru prietena ei, nu s-ar putea considera acea afirmatie adevarata? Nu era chiar aceasta intamplare o adeverire a acelui concept? Cornelia isi duse mana la frunte si se aseza pe marginea fotoliului, oftand adanc. Ce voia sa faca?

Cand Sarah iesi, in sfarsit, din baie, fu randul Corneliei sa o admire in tacere.

- Gata? o intreba zambind.

- Gata. aproba si aceasta.

Traversara mansarda, terotoriul incontestabil al Corneliei, o suprafata imensa mobilata cu stil si bun gust, conform unui plan atent detaliat si schitat de blonda, apoi coborara scarile de marmura, spiralate, pana la parter. Livingul imens, in care albul si sticla predominau, reflectau puternic lumina care se oglindea in suprafetele care straluceau de curatenie. Camerista se grabi sa le deschida usa, cele doua tinere oprindu-se pentru a astepta masina care tocmai trasese pe aleea principala. Se urcara si, sporvaind lucruri care nu prezentau nici un interes pentru sofer, parcursera cei 20 de metri de alee pana la poarta mare, neagra, in spatele careia se ascundea realitatea. Portarul nu le facu sa astepte, recunoscand masina Corneliei si nevrand sa-si supere stapana, insa oamenii din trafic, care nu dadeau doi bani pe importanta pe care blonda si-o acorda, fura mai nepasatori cand veni vorba de acordarea prioritatii. Pe langa asta, traficul din New York la acea ora a diminetii ( precum si la orice alta ora din zi) era de-a dreptul infernal.

- Azi e experimentul la stiinte? intreba brusc Cornelia.

Sarah isi ridica capul pe care il tinuse pana atunci lipit de geam si aproba din cap. Blonda se infiora si se albi, incercand sa-si faca de lucru cu pliurile bluzei.

- S-a intamplat ceva? incerca satena sa o traga de limba, dar Cornelia doar scutura din cap si se albi si mai tare. Cornelia, ma sperii, ce se intampla cu tine?

Schimbarea brusca in atitudinea blondei si paloarea fetei o nelinistira pe Sarah care, cunoscandu-si inde-aproape prietena nu intelegea ce se putuse intampla atat de grav incat sa o faca sa se albeasca mai ceva ca un mort.

Cornelia incerca sa ia o gura mare de aer si simti cum i se formeaza un gol in stomac, panica acaparand-o treptat. Deja putea vedea cu ochii mintii viermi, insecte si târâtoare cu burta in sus pe masa de un galben pui din laboratorul de biologie. Si aproape ca se putea vedea si pe ea, cu un bisturiu in mana, aplecata deasupra lor si gata de disectie. Vru sa isi alunge imaginea din minte dar larvele deja se intorsesera si incepusera sa se alungeasca inspre ea. Simti cum nu mai are aer si cum peste tot pe corpul ei umbla furnici si scarabei si se cutremura.
Imi voi acorda 5 secunde. 5 secunde sa imi revin. isi zise ea
1, inspira...
2, relaxeaza-ti muschii...
3, incordeaza-ti atentia...
4, blocheaza-ti toate celelalte simturi si calmeaza-te...
5, expira.

La 5, Cornelia era deja din nou stapana pe ea, iar o data cu aerul pe care il expira lasa sa treaca si incordarea si panica pe care o simtise cu cateva secunde mai devreme. A fost un atac de panica, bine, putea trece peste. Era destul de isteata sa gaseasca o scuza plauzibila ca sa poata lipsi de la proiect, in felul acesta nefiind nevoita sa accepte in fata intregii clase ca ii era o frica de moarte de insecte si de toate celelalte mici vietati care se târăsc.
Vazand peivirea ingrijorata a lui Sarah care ramasese atintita asupra ei, incerca sa surada.

- N-a fost nimic. A trecut. Ma apucase un rau teribil, nimic mai mult.

Bruneta ridica o spranceana dar nu comenta nimic si se multumi sa isi lipeasca la loc capul de sticla. Cornelia mai lua o gura mare de aer ca sa se asigure ca previne alte posibile atacuri de panica si isi cuprinse capul intre palmele care, cu cateva secunde mai inainte se facusera reci ca gheata. Nu avea de gand sa accepte in fata nimanui, nici macar a lui Sarah ca avea entomofobie.

So, asta este Cornelia. Putin cam controversata blonda noastra daaar, csf, n-ai csf tre' sa aiba si ea acolo un defect ceva ceva 😂. Sper ca v-a placut macar asa, putin ce am balivernat eu pe aici. Am incercat, asa cum am zis si in capitolul anterior sa fac cat un portret cat mai exact al vietii fiecaruia.