New York, S.U.A.

Zilele de vara pareau sa treaca din ce in ce mai repede, pe masura ce Nate era torturat de aceeasi intrebare; Sa se duca sau nu la Lucky Star? Il obsedase aceasta intrebare din momentul in care pusese prima data mana pe misterioasa scrisoare, daca 3 randuri in care sunt indicate o adresa si o ora pot fi numite "scrisoare". Gandurile ii treceau fulgerator prin minte, pline de "si daca..."- uri, ceea ce-l facea sa se hotarasca si sa se razgandeasca de 10 ori pe zi. Nu se mai intamplase nimic ciudat de cand se mutase in SUA. Reusise sa se acomodeze cu orasul, intrase in lotul de inot local pe baza medaliilor anterioare si isi facuse o noua gasca care parea absolut fascinata de rapiditatea lui in apa. Nici fetele nu lipsisera, desigur. Inca isi amintea cu un ranjet mare de mica escapada din barul de la coltul strazii care dadea inspre bazin. Aia de bruneta focoasa. Si apoi mai fusese si o tipa creata, cu un par blond-portocaliu care il acostase fara nici o jena in timp era cu baietii la un club. Da, hotarat lucru, din acest punct de vedere, New York-ul era plin de oferte.
Isi lua teancul de haine care tocmai fusese adus de la spalat si il puse pe un raft ales la intamplare, hotarandu-se sa ignore scrisoarea. Fie era o gluma proasta, fie erau niste mafioti care voiau sa ii fure organele si sa le vanda. Adica cine nu i-ar vrea lui organele? La cat de atragator era exteriorul, aveau 100% sanse sa gaseasca acelasi farmec si in interior.

" Daca m-as duce acolo, probabil as reusi sa aflu daca merit premiul pentru cel mai sexy ficat..." incerca el sa glumeasca, dorindu-si sa mai scape de tensiunea care il cuprinsese inca din seara aceea oribila cand aparuse plicul.

Insa sentimentul de neliniste, de nesiguranta si de agitatie il presa si, intinzandu-se in pat cu mainile sub cap realiza, desi era convins ca o parte din el stiuse dintotdeauna, ca urma sa mearga in acea zi, la ora 15:05 la nenorocitul de hostel care, in ciuda numelui sau, nu ii adusese pic de noroc.

***

Isi stranse inca o data sireturile tenesilor si, intelegand ca nu mai poate amana mult momentul, se apropie de hostel. Era o cladire micuta dupa standardele newyorkeze, dar destul de inalta incat sa nu atraga atentia asupra ei. Vopsita intr-o nuanta spalacita de albastru, cu geamuri mici, acoperite fara exceptii de niste perdele gri, intunecoase si intr-un cartier dubios, hostelul nu inspira incredere nici cat sa treci pe langa el. Pana si firma care fusese candva luminoasa si colorata era acum stricata, singurele litere care inca mai luminau din " HOSTEL LUCKY STAR" find h, e, si cele doua l-uri.* Inghitind in sec, Nate isi dadu ochii peste cap si se gandi ca nu era tocmai un semn bun si ca orice persoana in deplinatatea facultatilot mintale s-ar fi intors acasa. Cantari optiunea pentru o fractiune de secunda dar, din moment ce tot ajunsese pana aici, nu putea da inapoi tocmai acum. Si mai era si curiozitatea care incepuse sa il roada din ce in ce mai tare. Si nelinistea care parea sa se transforme incet incet in adrenalina.
Se uita la ceas si vazu ca mai are cinci minute pana la ora indicata de scrisoare, asa ca isi aduna curajul si urca treptele care duceau la usa acoperita de un strat gros de praf in care se puteau vedea clar urmele unor maini care, la fel ca a lui, fusesera nevoite sa impinga usa pentru a intra. Cand patrunse in hostel simti cum il trec subit fiorii si, pentru un moment, avu senzatia ca ceva tocmai se schimbase. Usa grea se inchise in urma lui, lasandu-l pe Nate intr-o incapere intunecoasa, in care era un aer inchis si inecacios, care ii umplu instant plamanii. Se razgandi si se intoarse pe calcaie, tragand de maner insa, spre disperarea lui, aceasta nu se mai clinti.

La naiba, stiam eu ca e o idee proasta.

Isi cauta prin buzunare telefonul si, cu maini care incepusera sa ii transpire, verifica daca are semnal, desi stiu inainte de a se uita ca nu avea sa aibe atata noroc, iar temerile i se confirmara. Injurand, aprinse lanterna. Raza de lumina aparuta dezvalui un hol mare, cu podea din piatra si tavan inalt, in capatul caruia se afla un birou de receptie vechi si prafuit, acoperit cu ceea ce parea a fi o folie de plastic. In stanga acestuia era un alt hol, sau cel putin asa i se paru lui Nate. Incepu sa faca doi pasi in directia aceea, hotarat sa gaseasca o alta iesire cand, scartaitul usii se auzi din nou si, aceasta se deschise, lasand sa intre in hol silueta unei fete.

- Nu inchide usa! striga baiatul, frica si ceva ce aducea a disperare simtindu-i-se in voce dar, eliberand un tipat, fata facu exact contrariul si, in urmatorul moment, exact cum facuse Nathaniel cu un minut mai inainte, se intoarse pe calcaie si incerca sa iasa.

- E degeaba, ofta Nate, ridicand raza de lumina inspre spatele acesteia.

Fata se intoarse brusc, ridicand protector geanta.

- Daca te apropii, te lovesc, anunta ea.

Mainile ii tremurau si picioarele pareau pe punctul de a-i ceda; totusi, vocea ii ramasese calma si rigida, iar Nate fu nevoit sa recunoasca ca admira aceasta calitate. In lumina lanternei o studie pe noua venita si, surprins, constata ca era ceva de o frumusete rece si mandra, totul de la parul ei blond, atent intins cu placa ( ceea ce din experienta cu sora lui stia cat de mult dura si cata rabdare era necesara), la hainele care pareau scumpe si de firma, emana superioritate, tendinta de a se afla in centrul atentiei si mereu la comanda. Fata era fara indoiala dintr-o familie instarita care se potrivea in peisajul ponosit al hostelului cum se potrivea un iepure in cusca cu lei.

- Nu intra in panica, spuse el. Nu vreau sa iti fac rau. zise el, lasand incet lanterna in jos.

Ea pufni.

- Da, asa zic si mafiotii inainte sa te bage in duba.

Sarcasmul din vocea ei era evident.

- Da, sa stii ca eu chiar stateam ca prostu' inconjurat de praf ca sa apari tu. Stii, dupa usa te si asteapta duba, asa ca daca vrei sa fii draguta, deschide usa si apoi urca-te in ea, ii raspunse Nate enervat.

Spre surprinderea lui, asta o facu pe fata sa rada, ceea ce ii provoca baitului o grimasa de nedumerire pura.

- Ce cauti aici? o intreba el, fiind mai putin nervos, dar inca ursuz.

- Ma gandeam sa fac curat si nu stiam unde, raspunse ea sarcastic si o vazu dandu-si ochii peste cap, in timp ce isi scotea telefonul din geanta si aprindea si ea lanterna.

- Uite ce e, blondino, nu stiu ce joc ai tu in minte, dar eu n-am chef de asta.

- Ce joc? Crezi ca eu am venit aici ca m-am plictisit de locurile in care se poate respira fara sa iau toate bolile planetei?

- Atunci ce cauti aici? intreba rar si apasat Nate.

Ea miji ochii si il studie.

- Acelasi lucru te-as putea intreba si eu.

Isi incrucisa mainile peste piept, asteptand sa vada ce raspuns ii va da baiatul. In schimb, Nate injura incet. Nu putea sa ii zica de scrisoare. Fie l-ar fi luat drept nebun, fie mincinos, fie cine stie ce altceva. Nu ca faptul ca se aflau amandoi intr-un hostel abandonat nu era deja destul de dubios.

- Hai sa gasim o iesire, mormai el si se intoarse cu spatele la ea, incepand sa mearga spre capatul holului.

- Hei! striga ea, evident incurcata si speriata de gandul de a ramane acolo singura.

Blonda vru sa il strige, dar relaiza ca nu stia cum il cheama, asa ca se multumi sa grabeasca pasul pana ce ajunse langa el.

- Ai semnal? intreba el scurt, incercand sa ignore bocanitul tocurilor ei.

- Nu, ofta ea. Asta a fost primul lucru pe care l-am verificat dupa ce am ramas blocata. Dar e ciudat pentru ca afara aveam semnal complet.

- Sincer, nici nu ma asteptam.

- Ce vrei sa zici cu asta? il ataca ea, infuriata de tonul cu care i se vorbise.

- E clar ca cine ne-a vrut aici, nu a vrut sa putem iesi sau comunica cu cineva din afara. Intrebarea este ce vor de la noi si de ce ne-au adus aici, ii spuse el, cu o voce obosita.

- Ah, am eu cateva idei ce poti face cu adolescenti furati.

Baiatul se chinui sa-i ignore sarcasmul si se opri brusc.

- Poti sa faci ceva cu alea? intreba Nate, aratand spre sandalele ei cu toc.

- Poti sa faci ceva cu atitudinea asta? il maimutari ea, aratand inspre el.

Nate mormai ceva, dar continua sa mearga. Se opri langa birou si il studie putin, insa totul parea in paragina. Totul in afara de un ceas care indica ora 15:03.

- De ce este un ceas functional intr-o cladire abandonata? se intreba el, mai mult pentru sine.

- Poate pentru ca nu e chiar abandonata? intreba si ea, tragandu-l spre holul de langa birou si aratandu-i o luminita slaba, albastruie, care razbatea pana la ei.

- La naiba! Mai e cineva aici, sopti el.

- Ce facem? il intreba fata, apropiindu-se mai mult de el.

Pentru un moment, Nathaniel fu amuzat de situatie. Daca pana acum fusesera la cutite, acum pareau sa se alieze impotriva unui inamic necunoscut.

- De intors e clar ca nu ne putem intoarce. Usa e blocata din exterior. Iar alte culoare sau usi nu mai sunt. Deci trebuie sa mergem inainte. Stai in spatele meu, ....

- Cornelia, zise ea repede.

- Stai in spatele meu, Cornelia, termina el. Eu sunt Nate.

Ea nu raspunse nimic, dar se aseza in spatele lui, lasandu-l sa o ia inainte pe coridor. Mersera incet, straduindu-se sa faca cat mai putin zgomot, cu nervii intinsi la maxim si cu auzul incordat in incercarea de a depista si cel mai mic sunet. In tensiunea care ii cuprinsese, tinerii erau vag constienti ca sa apucasera involuntar de mana in intunericul care se lasese in jurul lor dupa ce isi stinsesera lanternele pentru ca apropierea lor sa fie mai greu de remarcat. Cu cat se apropiau mai mult de capat, cu atat luminita se marea iar degetele Corneliei ii strangeau mai tare mana lui Nate. Cand fura destul de aproape pentru a obsera ca luminita venea din partea dreapta, din spatele unei usi intre-deschise, baiatul se opri.

- La trei, deschid incet usa. Nu e nevoie sa facem zgomot. Poate nu e nimeni in camera urmatoare, bine?

Cornelia se multumi sa sopteasca un "da" si sa il apuce si mai strans de mana. Cu cea libera, Nathaniel apuca clanta si apasand-o, impinse usa, iar in momentul urmator se trezi cu o sageata indreptata spre el. In spatele lui, Cornelia chițăi speriata.

- Nathaniel Grey si Cornelia Shepard? intreba o voce feminina, clara si hotarata, din care razbatea ceva ce suna a furie si a teama totodata.

Pentru o secunda se gandi sa nege, dar prefera sa recurga la adevar.

- Da...

- Bun, raspunse aceeasi voce si, Nate se temu ca acesta ii era sfarsitul insa sageata se lasa in jos, iar fata se dadu la o parte din lumina, baiatul fiind capabil sa vada camera.

Cea care tinuse sageata la gatul lui se dadu in spate, tinand cu o mana arcul indreptat spre podea si cu cealalta jucandu-se cu parul roscat, care in lumina albastruie batea spre violet. Se aseza pe scaunul aflat in spatele unei masute cu o placuta pe care scira cu litere argintii " Nina Petrov". Si abia atunci observa ca in camera, asezate in cerc, se aflau cinci astfel de mese, cu placute si scaune. In dreapta Ninei se afla unul gol, unde se era placuta cu numele lui, apoi unul unde statea un baiat slabut care parea cel putin la fel de tensionat ca el, pe a carui placuta scria " Christian Cross". Apoi inca un loc liber, pentru Cornelia si, incheind cercul, situndu-se in stanga Ninei, Nathaniel o descoperi cu stupoare pe Löise, uitandu-se agitata prin camera.

- Buna, Nate, sopti ea, cand il vazu in prag.

- Löise.

Intra incet in camera, urmat inde-aproape de Cornelia. Toti cinci se uitara unii la altii, analizandu-se atat cat le permitea lumina apoi, de parca vazuse suficient, roscata le indica scaunele, iar ultimii doi isi ocupara locurile tacuti. Pentru o secunda nu se intampla nimic, apoi usa se tranti, Nathaniel fiind convins ca daca s-ar fi repezit sa o deschida nu ar fi avut nici o sansa, iar lumina se stinse. In bezna in care fusese scufundata camera, in centrul cercului, aparu un glob de lumina iar, din tavan, din pereti, de peste tot, tuna o voce grava:

- Bine ati venit la Lucky Star!

Gata! S-AU INTALNIT IN SFARSIT! Abia asteptam sa scriu partea asta. 🙈 Nu au apucat sa vorbeasca ei prea mult, dar pentru asta e capitolul urmator. Cum vi se pare? Si ce credeti ca o se sa intample in acest mirific hostel. Ii sacrific pe toti intr-un mod sangeros unui zeu intunecat sau le aplic torturi ca in Evul Mediu pentru ca are un psihopat chef de distractie? * facepalm* nu ar trebui sa scriu pe la ore din astea ca devin sadica. Nu, nu imi transform povestea in una horror. O sa vedeti ca in capitolul urmator or sa fie lamurite cateva chestii, dar o sa apara si mai multe intrebari.
Va pup si ne citi data viitoare :* <3
CarrotBoss

*hell = iad